fragment …

Cine-ar fi putut să spună ce se va fi aflat în capul acestui rege de peste patruzeci de ani atunci când, abia după o săptămână de la sosire, ajunsese să-și vadă mireasa în orașul crescut împrejurul portului? Cu siguranță că o cunoștea din portrete, nunta începuse a fi negociată ani de zile înainte, de către tatăl său, cel acum descăpățânat, lucru care desigur contase pentru Charles atunci când se hotărâse nu doar să încheie târgul, dar să o și lase să-și păstreze acea religie pe care poporul său o ura din străfunduri, cu toate că până de curând o împărtășise. Le era teamă și nu aveai cum să-i învinuiești de asta. Una dintre reginele care domniseră înaintea acestui tată, într-o încercare nechibzuită de a-i aduce înapoi la religia veche, arsese pe rug cu sutele dintre ei.

Baremi femeia nu era urâtă cât să-l îngrețoșeze, cum nu puține prințese care i se oferiseră se arătau, deși nici proaspătă, proaspătă nu mai era ea la cei douăzecișitrei de ani ai ei. Părea sălbatică însă și se vedea că ceea ce i se spusese regelui, că fata fusese crescută într-o mănăstire adică din care, în cei douăzecișitrei de ani ai ei, nu ieșise mai mult de zece ori, trebuie să fi fost purul adevăr.

Toate acestea însă erau de-acum lipsite de importanță: nunta avea să urmeze a doua zi, chiar acolo, în orașul port, fiindcă n-avea nici cel mai mic chef să-i arate așa, încă din prima zi, dușmănia populației din propria capitală, cât despre frumusețe cui îi păsa: îl așteptau la palat câte fete frumoase între treisprezece și șaptesprece ani ar fi dorit el, și care sigur nu văzuseră zidurile niciunei mănăstiri. Întâi o ceremonie scurtă, chiar la fața locului, conformă religiei ei, aproximativ secretă, urmată, cu destul fast, de ceremonia publică, în catedrala de provincie, urmând religiei lui și a majorității poplației. În fine călătoria spre capitală unde urmau să intre chiar pe la Poarta Regelui într-o sărbătoare plătită de casa regală, cu mâncare pe daiboj și mied slab dar mult, cu strălucire și decorațiuni acoperind murdăria străzilor și a podurilor și mai cu seamă cu întreaga gardă regală, atât cea a primului regat, cât și a celui de-al doilea, în hainele lor colorate, de paradă, înconjurând alaiul care avea să cuprindă aproape întreaga curte și mulțime de muzicanți.

După toate acestea firește că regelui numai de prima noapte nu-i ardea, mai cu seamă că ziua fusese cu osebire caldă. Și chiar dacă lui, pe cal, cu siguranță că-i mersese mult mai bine decât ei, în litiera plină de abur, totuși mantia de ceremonii îl făcuse să asude cumplit, iar la subsuori se iritase și avea mâncărimi. Cu toate acestea nu avea de gând să facă vreo excepție de la întreaga secvență rituală. Nu fiindcă era formalist. Fiindcă acest rege înalt și bine dispus pe care poporul său avea să-l numească în curând (dacă n-o și făcea deja) ”Charlie cel Voios” și care, după moarte, va fi lăsat nu mai puțin de doisprezece bastarzi oficial recunoscuți, putea să fie acuzat de multe numai de formalism nu, ci pentru ca să vadă toți, cu ochii lor, că el pe asta de-aici, din litieră o ia, la lumina zilei și cu acte în regulă și că pe capul ei pune el coroana – deși conform legii nu putea chiar să i-o pună, că cei din religia ei nu puteau fi încoronați – în orice caz să bage bine de seamă și să n-o atingă niciodată cu nimic dacă nu-l vroiau de dușman.

Prin urmare după cină se spălă vag și pierdu ceva vreme mângâindu-și câinii ca să-i lase străinei măcar vreo oră să se pregătească, pentru că știa de la multele sale femei câtă migală și timp pun ele în aceste pregătiri. Trimise pe urmă un paj să-i anunțe sosirea și o porni și el agale către apartamentele proaspetei regine.

Scăpară cu greu de binecuvântările preoților și de întreaga oaste de doamne de onoare, parte aduse cu sine de către prințesă, parte atașate ei chiar de către rege și răzbătură într-un final în dormitorul reginei din care îi trebui ceva îndemânare ca să le ia la goană pe ultimele două care, fie din curiozitate, fie din formalism nu mai isprăveau cu dezbrăcatul reginei. Când rămaseră singuri se apropiase bine de miezul nopții și planul lui expeditiv ca fie să-și facă datoria repede și să plece să doarmă liniștit la metresa lui curentă, fie chiar să nu și-o mai facă deloc, dar să convină cu prințesa pentru a doua zi începuse să se clatine.

Afară se subția o ploaie de sfârșit de vară și el deschise ferestrele larg ca aburul zilei să mai părăsească încăperea. Când își întoarse privirea și-i văzu în ochi teroarea aceea de pasăre captivă i se făcu brusc jale și-și spuse că nu e demn de un calaver ca doar să-și facă datoria rapid și fără vorbă de parcă ar fi fost o curvă nesimțitoare dintr-un han. Nu că s-ar fi aflat la prima deflorare, știa bine cum merg treburile. Puține dintre amantele sale nu fuseseră fecioare când ajunseseră în patul lui și Charles știa cu destulă precizie că acest dar, stânjenitor de altfel, era născut dintr-o speranță a cărei coadă gâdila gingaș acea coroană pe care astăzi nu-l lăsaseră s-o așeze pe capul acestei fete speriate. Însă fata n-avea să aibă o viață atât de ușoară la curtea lui cum poate sperase familia ei, maică-sa mai cu seamă, cea care coordonase negocierile. De ce s-o-nceapă, viața asta de regină, cu o amintire urâtă în definitiv? Așa că începu să-și deznoade cele câteva șnururi care-i țineau roba de casă peste cămașa de noapte de borangic fin și se așeză pe marginea patului vorbindu-i blănd. Știa că ea nu pricepe mare lucru din limba lui, n-avea importanță, mai degrabă asta ușura lucrurile.

Îi mângâie mâna cu oase mici și pernițe moi de carne roză sperând să-i vadă tensiunea din maxilar scăzând și privirea liniștindu-se, însă nimic din toate acestea nu se petrecu. Se sculă atunci și turnă două pahare din tăria aceea galbenă pe care i-o aduseseră din colonii, dulce la limbă și care avea darul incontestabil de a liniști nervii fără să te toropească. Străina se ridicase și ea pe marginea patului ca să primească băutura cu ochi aproape recunoscători și vorbe necunoscute. Îi mai povesti o vreme știind că nu pricepe boabă, dar gândindu-se că asta ar putea-o ajuta întrucâtva și ceva, ceva trebuie ea să fi înțeles fiindcă-i urmărea cu ochi fascinați buzele și fruntea răspunzând nesigur surâsului său.

O apucă atunci de braț ca s-o ridice și o conduse în balconul încăperii care privea peste râu și peste casele îngrămădite de o parte și de alta a lui. Pe apă tocmai ce trecea un barcaz nu tocmai elegant dar ale cărui lumini în noapte aduceau oarecare farmec. Făcu un gest cuprinzător cu dreapta, strânse apoi mâna ca și cum ar fi apucat o pasăre, o întoarse înspre ea și-și răsfiră degetele.

Catarina râse ca o fetiță brusc când înțelese sensul gestului și se scufundă într-o reverență adâncă pe care o execută de parcă ar fi purtat încă ampla rochie de ceremonie, iar el o prinse de coate și o trase spre sine, rotind-o apoi cu fața spre râu. Rămaseră așa o vreme el ținând-o cu stânga pe după umerii cu oase domoale și cu dreapta arătând în felurite direcții și explicând ce se află acolo ca să aiba măcare iluzia că nu se găsește într-un loc străin.

Când răceala nopții păru s-o înfioare, bucuros să-i simtă mușchii relaxându-se din ce în ce mai mult, o readuse în dormitorul regal. Deflorare, ne-deflorare, apropierea, râsul, mirosurile ei de fecioară îl aduseseră ca, în ciuda oboselii, să ajungă să-și dorească de-acuma împlinirea acelei datorii pe care mai devreme voise s-o amâne. Așa că-i făcu semn să-l aștepte și trecu alături, în mica toaletă a dormitorului încântat de cum procedase și plănuindu-și nu fără ghidușie următoarele mișcări. Când se întoarse însă în încăpere, străina, încovrigată ca un copil, răsufla ușor, bine învelită în roba lui de casă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s