Middletown dimineața

Mi-au atras atenția de pe partea cealaltă a drumului. Păreau un tată c-un fiu adolescent așezați pe un dâmb de ciment, sau un ghiveci paralelipipedic, așa ceva. Nu-i priveam cu intenție, doar când ”fiul” s-a lăsat să cadă moale pe spate în iarbă, i-am văzut cu adevărat. Fiindcă tatăl, în loc să se repeadă reflex s-ajute și-a aprins o țigară, iar ”fiul” s-a ridicat trăgându-se de shortul care-i ajunsese până la genunchi. O vreme i-am privit cum se mișcă nehotărât, după care m-am hotărât eu că mai degrabă citesc ce-mi cumpărasem. M-a făcut să tresar o fată de vreo 18 ani maximum, cu ochi și gură frumoase, nasul murdar de țărână așezându-se abrupt la masa de piatră pe care-mi înșirasem lucrurile spunând un vag ”hi” și întrebându-mă ce fac acolo. Avea un ochi pe jumătate închis și un mic telefon ieftin într-o mână. Se uita c-un fel de lăcomie la notesul meu. Blondul-cenușiu nu i se prea vedea în tunsoarea băiețească și mirosea puternic a tărie, vodcă probabil. Nu prea aveai ce vorbi, era dincolo de limita la care băutura face conversație. Pe urmă a apărut și ”tatăl”, un tip de vreo 50-60, cu bărbuță albă rasă pe grumaz, cuc și el, dar parcă nu așa rău. Mi-a întins mâna cu hotărâre și s-a prezentat. M-au întrebat de unde sunt le-am spus că România și tipul zice ”Am avut două girlfriends din România”. Mă umflă râsul și-l întreb serioasă ca moartea de unde din România. Se fastâcește, mormăie că nu știe și tace o vreme.

După aia pleacă și eu îmi văd de scris. Cu coada ochiului îi mai observ câte-un pic. El o urmărește încoace și-ncolo prin parc, ea cu pas mare și complet lipsit de direcție, zig-zaghează larg, în vreme ce încearcă să sune pe cineva cu disperare. Nici el nu are mult echilibru. Când să uit de ei cu totul, revin amândoi cu pas țintit. Ea încearcă din nou, și de la masa mea, să sune acel număr care nu-i răspunde, sau nu e ea în stare să formeze corect, nu știu. Mă întreabă dacă vreau ceva alcool. Mulțumesc și declin, alcool da, dar nu la 11 dimineața. Îmi acceptă însă o țigară. Mă uit ce linie blândă a maxilarului are, ce culoare de râu în verdele ochilor și ce delicat contur al buzelor. A reușit să deschidă ochiul stâng. Apare și tipul. Simte nevoia să-mi explice că nu poate să facă nimic, nici școală, nici nimic din cauza alcoolului, ea, adică. El… are grijă de ea. ”N-ai grijă de mine” bombăne ea fără reproș. ”Păcat”, zic, ”ești frumoasă”. Se scoală și pleacă focalizând tot pe micul telefon cu ecran negru, poate să fie și descărcat. Câți ani are, îl întreb pe el înainte de-a se depărta. Treizeci, zice el sfidător. No way in hell, gândesc.

Ieri mă înțelesesem bine cu un alt bețivan, unul mare cu fața tăiată de riduri adânci care m-a pus brusc să-i păzesc lucrurile până merge la WCul lui Donkin Donuts. Luasem la ei o cafea mai mult fiindcă observasem trei tipi fumând la mesele din față fără să-i alunge nimeni, cum se obișnuiește prin orașele americane. După aia mi-a cerut și pixul ca să-și dea telefonul sau adresa celorlalți. Ne-am despărțit cu zâmbete.

Încep să cred că am lipici, poate-ar trebui să deschid un bar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s