Bourrée

Se întinsese pe pat cu gând să-și mai odihnească picioarele. Se sculase ca întotdeauna pe la cinci, îi făcuse ceva de mâncare lui Paul, nu mult că trebuia să aibă grijă, nu mai erau tineri. Pe urmă plecase cu grabă la fiică-sa (două străzi mai încolo) care era în întârziere la slujbă prin urmare nervoasă și o ocolise să n-o mai irite și ea, n-avea rost să-i stea în picioare. Până pe la șapte spălase bucătăria, pornise o supă din ce avea și măturase tot cu excepția dormitorului. Ștersese cu atenție praful. Era groaznic Bucureștiul din punctul de vedere al prafului.

Pe la șapte și jumătate venise Paul cu legumele, laptele și ouăle din piață. Îl certase, avea hernie, iar ridicase mai mult decât putea duce. Încălzise laptele și-l trimisese în dormitor să trezească fata și să deschidă geamurile. Ziua nu începea fără o aerisire temeinică. Îi dădu de mâncare fetei, îi făcuse   ”pa pa” de la geam până nu se mai văzură. Școala se găsea la vrun sfert de oră de mers, dar ăsta era un obicei bun. Îi plăcea.

După aceea făcuse paturile, așezase hainele la locurile lor, înmuiase un strop mătura în apă și măturase bine dormitorul. Când să se apuce de praf își aminti de supă și sprintase în bucătărie ca s-o prindă fix când să dea în foc. Revenise la praful care-i luă și el vreo jumătate de ceas. Pe la prânz avea gata și felul principal așa că făcu o pauză binevenită introducând în acest timp cheltuielile lui Paul în caietul pe care-l ținea pentru asta, avea alt caiet pentru apartamentul lor și îl trimisese pe Paul să plătească electrica.

Se apucase de prăjitură tocmai bine să-i iasă caldă din cuptor pe când ajungea fetița de la școală. După prăjitură avea să-și întindă caietele pe masa din bucătărie pe care ea o va fi curățat minuțios după prânz, să nu se ungă vreunul. Cât spălase ea vasele, îi povestise ce bogății naturale se găsesc în Nigeria, Sudan și Congo – ce păcat că nu-i plăcea geografia, ea o adorase – și o vreme vorbiseră, adică ea mai degrabă ascultase, despre dinastia Tudorilor, cum trăiseră aceia și cum se omorâseră pentru coroane. Trecuse vremea repede și, când auzi cheile fiică-si în broască se panică puțin că nu încălzise mâncarea și, din grabă, ciobi un pahar pe care-l aruncă plină de vinovăție și regret, fusese paharul fetiței, că ea insista ca fiecare membru al familiei să aibă unul dedicat.

Fiică-sa era obosită moartă așa că o luase din nou pe fetiță în bucătărie să fie liniște până ce ea spăla din nou vasele și le ștergea unul câte unul, în vreme ce-i răspundea cu voce înăbușită la întrebări și povești. Înlocuise prosopul de vase cu unul curat și întinsese pătura de călcat fiindcă îi mai rămăseseră câteva din ziua dinainte și ar fi vrut să termine călcatul pe săptămâna asta.

Pe la șase fiică-sa se trezise și vroia să meargă cu fetița pe-afară așa că ea considerase că și-a terminat treaba, și-a schimbat capotul de gospodărie cu rochia de stradă, și-a luat bastonul și sacoșa și a plecat la ei acasă în vreme ce fetița îi făcea de la geam ”pa pa” până ce dăduse colțul blocului. Acasă nu apucase să măture și să șteargă praful, dar renunță fiindcă o cam durea burta, nu încetase s-o doară după operația de anul trecut .

Îi dădu doar de mâncare lui Paul și vorbiră o vreme tihnit despre ce făcuseră și ce mai aveau de făcut, despre cum mergea lumea, că Paul tocmai ascultase știrile.

Inițial nu vrusese să se întindă, ci doar să mai citească o dată biografia împărătesei Eugenia care o impresionase cu câțiva ani în urmă și apoi să cârpească niște ciorapi. Însă când constatase cât de tare i se umflaseră picioarele se gândise că ar fi mai înțelept să se lungească pe pat. Îl avea tot pentru sine sau pentru ea și fetiță când mai venea pe la ei. Paul încetase să mai doarmă acolo de câțiva ani de când începuse să sforăie foarte tare. Aveau să facă în curând patruzeci de ani de căsătorie, era ceva frumos.

Crezuse la început că visează când candelabrul mare de cristal, total nepotrivit cu tavanul jos de apartament de bloc modest începuse să alunece mai întâi încet, apoi vijelios înainte și înapoi, dar sunetul de milioane de geamuri sparte radiind din stropii de cristal nu putea fi un vis și nici tresăltarea saltelei de sub ea.

Pe geamul înghețat în modele geometrice al ușii dormitorului zări grăbită o umbră pe urmă ușa apartamentului se deschise și se trânti în urma lui. Își puse o pernă pe cap gândind ca măcar pe acesta să-l apere. Era sigură că n-are viteza să se ridice și să mai și iasă din clădire în timp suficient. Un anume sentiment de părăsire o făcu să uite să-și spună rugăciunea.

Și i se împăienjeniră ochii când, înainte ca tremurul patului să se fi oprit, Paul deschisese ușa dormitorului și venise lângă ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s