As Time Goes By


Fata, sărutându-i pieptul, îl inundă în părul bogat şi roşu. Se rostogoli apoi în stânga sa şi rămase acolo nemişcată. Yedras continuă să-şi ţină ochii închişi încercând să nu uite prea repede cât de bine îi fusese. Când senzaţiile începuseră să se piardă, întinse o mână s-o mângâie. Îi era incomod fără s-o privească. De văzut însă chiar nu-şi dorea. Cine dracu îl pusese să se-ncurce din nou cu o clonă? Îşi jurase să nu i se mai întâmple chestia asta. Cum mama mă-sii ajunsese din nou în pat cu una? Încerca să-şi refacă traseul din noaptea asta. Nu luase mai multă pastă decât era porţia lui standard pentru un concert şi nici măcar nu era un concert de mâna-ntâi. Se lăsase convins să vină la Alicante numai fiindcă era vară şi sezonul aproape mort, iar creditele cam pe terminate. Pe urmă, mai bine plătit sau nu, era şi asta o vacanţă. Vântul de peste mare, cu nisipul lui roşu îi făcuse întotdeauna bine. Eh, nu chiar aşa grav, acum vine toamna cu toate ocaziile din lume, concerte, spectacole, tot.

Pe scenă iar nu-şi aducea aminte să mai fi luat ceva. Se cam agitase, nu-i vorbă, poate chiar mai mult decât ar fi fost cazul în situaţii d-ăstea. Şi-i mai luă câteva minute să-şi reproşeze că nu se protejează deloc, dar… în fine, sala se umpluse de adolescenţi şi era înduioşător să-i vezi cum l-au aşteptat, cum îi reluau refrenele, în fine, tot. Plus că în sală văzuse mai puţine còpii de-ale sale decât îndeobşte, astea-l indispuneau întotdeauna. Da! Şi-acuma tocmai avea una în pat. E uşor să te obişnuieşti cu ideea că, indiferent cum sunt făcute, tipele astea sunt persoane foarte diferite de tine, n-aveţi nimic în comun dacă chiar te oboseşti să stai de vorbă cu ele, dar e scârbos s-o fuţi pe sor-ta geamănă, sau, mai rău, pe tine-n partea cealaltă a patului. Mă rog, pentru el era. Ştia destui care se dădeau în vânt după propriile clone. Lui însă i-era greaţă. Să-ţi vezi propriile trăsături, başca să nu te mai opreşti analizând diferenţele, sâni, păr, miros, tot.

Bun, poţi face sex, numai de impotenţă nu suferea el, da’ tot greţos rămâne. Deci unde dracu a dus el piciorul strâmb să o ia pe fătuca asta la hotel? Şi-i veni în minte masa. Aia trebuie să fi fost. Şi anume deserturile. Miroseau a pastă şi erau şi vag verzui numai că nu-şi imaginase că pot avea o cantitate mai mare decât cât se pune o mirodenie oarecare acolo. Trebuie să fi fost îmbibate şi tâmpiţii ăia de organizatori mai erau şi insistenţi. Iar dacă-şi aducea aminte bine impresarului i se făcuse chiar rău. Da’ nu bănuise nici o clipă de ce. Il ştia cam beţivan.

Aşa o luase pe tipă cu sine, nici nu-i privise faţa. Ştia aburos că-i stătuse toată vremea în stânga. Iar pe urmă, când îl încălecase, nu mai avea rost să se oprească doar că închisese ochii gâdindu-se la Antel, mă rog, forţându-se să se gândească la Antel. Nu că ar fi fost ea mai norocoasă: dar să fii în secolul XXI clona unui papă de la 1540 nu are nici o importanţă.

Îi trecuse şi somnul cu toate calculele astea aşa că sări din aşternuturi să se îmbrace. Când îl lua deprimarea ştia exact ce să facă. Nu era tipul de cântăreţ care să dea bătăi de cap anturajului. Trecu în camera cealaltă încercând în continuare să n-o privească pe fată şi începu să-şi tragă hainele. Aia evident că veni să-l întrebe dacă i-a plăcut, dacă-i supărat, dac-or să se mai vadă şi în general tot ce întreabă o puştoaică. Reuşi însă repede să-i facă vânt fără scene şi despărţiri. Avea cam 14 ani şi în mod clar ştia pe unde-i e locul. Probabil că ai ei o făcuseră pe vremea când el îşi scosese al doilea album. Mare nenorocire şi asta să ai succes din tinereţe Aşa ajungi înconjurat de propriile dubluri. Să fi fost mai bătrâior nu i-ar fi păsat. Diferenţele se atenuează cu timpul.

Trebuia repede la aer curat, repede undeva să mai audă şi altă muzică decât cea din concertul de-aseară. Îşi puse o pălărie cu boruri mari – tocmai revenise moda, ce binecuvântare – şi îşi începu hoinăreala lăsându-l pe bodyguard să-l urmărească la o distanţă rezonabilă, de-a lungul esplanadei. Nu munceau prea tare ăştia de-şi câştigau o pâine de pe urma lui, gândi înfrigurat în dimineaţa care întârzia să se arate printre palmierii aplecaţi peste mozaic. Începuse să uite deja greaţa când dădu peste ce căuta. Un bar mic cu un pianist. Il ochise de ieri în drum spre castelul unde improvizaseră scena, dar nu avea cum să se oprească atunci, şi nici nevoia nu-i era atât de stringentă.

Luă una mică şi o ţigară cu o undă de pastă în filtru şi se înfundă la una dintre mesele mai întunecate. Cleompănea bine scula tipul şi, după o vreme, îşi dădu seama că nu era altul decât Petrucciani, sigur clonat la vreo sută de ani după moartea piticului, dar orişicât muzica era frumoasă.

Bună de tot, sărmana copie. Presupunea că însuşi talentul lui atât de identic cu al artistului îl făcuse să eşueze într-un bar. Nimeni nu vrea còpii după operele ălora de-i clonează lumea, dar toţi părintii îşi doresc câte-un mic geniu, de preferinţă unul care a existat deja şi s-a verificat. Nu mai reuşea să iasă din bucla asta de gânduri însă propriul său picior efeminat îi încăleca pântecele de fiecare dată când îşi muta gândul. Se certă singur pentru prejudecăţi. Genunchi ca ai lui, noduroşi şi fără graţie, mai aveau milioane de oameni, nu doar clonele sale.

Se uită împrejur. Pereţii mimau o pivniţă. Cărămidă aparentă, aparent îmbătrânită. Într-un colţ o mică orchestră arhaică de negri se mişca simetric într-o hologramă discretă. Ici, colo afişe cu filme din mileniul doi. Işi aduse aminte de părinţii săi. Ce oameni cu scaun la cap, îi aprecie în zbor. Ce s-ar fi ales de el astăzi dacă şi ei s-ar fi apucat să aibe clone în loc să-şi asume riscul unui copil oarecare. Ar fi mers şi el de la un concert la altul al originalului, sau ar fi cântat în vreun bar de provincie?

În acelaşi moment înţepeni. Îşi stinse ţigara şi goli automat paharul, apoi făcu semn chelnerului să-i mai aducă, să-i mai aducă o porţie dublă.

Pe afiş, sepia în faţa lui, chiar ei dansau îmbrăţişaţi. Dedesubt scria: Casablanca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s