Epilog plus Prolog

Prolog

(Tăierea pieptului Magdalenei)

Atunci, după multe chinuri dealtfel binemeritate, Magdalena născu prunc după chipul şi înfăţişarea ei, cu sângele curgându-i frenetic din ambele nări şi respirând prin buric aşa cum fusese învăţat de către maică-sa ca să nu uite nimic şi să izvodească totul precum a fost de la începuturi. Ţâşnise lin dintre coapsele ei cum nici un bărbat până atunci nu mai fusese în stare şi-şi începu seria amintirilor prin a-şi iubi cu pasiune mama aşa precum i se întâmplase de când se răsucise pentru prima oara în adâncurile sufletului ei.

Şi tot pasiunea îl indemnă să se tăvăleasca o vreme în praful cortului aşteptând în tăcere ajutor până când înţelese că acesta nu avea de unde să-i vină şi se linişti prin sugerea a patru degete ale mâinii drepte care după gust aduceau a litere în nisip. Dar aceasta nu se vrea povestirea fiului cu toate că nimeni încă nu a fost în stare să scrie cu onestitate despre altceva decât sine însuşi, ci mai degrabă s-ar vrea descripţia curburii acelui piept prin care, la momentul povestirii, îşi făcusera de luni de zile loc precum pâraiele primăvara nenumărate canale ce urmau să spargă sfârcul spre creşterea şi înmulţirea acelui prunc. Ori descripţia pielii străvezii ce indecent dezvelea sângele vânăt, hrana acelui organ al hranei. Ori, mai puţin încă, povestea tristeţii acelui cort părăsit între dune spre care nici un mag şi nici vreun Irod vreodata n-au cătat ignorându-i prezenţa mii de ani în ciuda faptului că tristeţea de acolo devenise, la scurtă vreme după uscarea cordonului ombilical, atat de sfâşietoare încât se putea mirosi kilometri împrejur.

Şi încă atât de puternic încât oamenii care treceau nu putură crede că de un miros era vorba şi născociră fel de fel de istorii care să dea seama în felul atât de firesc al religiilor care dau seama de tot ce ne înconjoară construind câte un astfel de cocon de poveşti împrejurul fiecărui izvor de mirezme. Când în fapt era vorba numai de sfârcul desfacut ca o floare al Magdalenei care-şi hrănea astfel pruncul mişcat de nesaţ în a devora tot ce-i venea dinspre propria pasiune. Şi încă acesta e doar un alt fel acoperit de a vorbi despre iubire, fiindcă în realitate copilul acela, copleşit de miros, nu a mai ieşit decât târziu din cortul dintre dune, atât de târziu încât învăţase deja să mânuiască un cuţit şi, mai cu seamă, înţelesese că ieşind nu mai are decât timpul de a pleca între oameni ca să îndeplinească porunca dumnezeiască.

Epilog (Neplângătoarea)

In vreme ce virgina care dăduse naştere unui prunc se stingea în gloria curaţiei ei, neatinsă nici de barbat şi nici măcar de naştere, şi se stingea lăsând moştenire îmblânzirea sobrului panteon semit prin miracolul acestei fertilităţi lipsite de fermentul germenului; respinsă de aura minunii, Miriam nici nu se apropie de locul morţii sacre. Ar fi fost şi întinător din partea ei să atingă pământul sfinţit prin ultima răsuflare a surorii mult celebrate, astfel încât rămase liniştită, înaltă şi dreaptă ca întotdeauna la aflarea veştii.

Pe ea nu avea cum să o mai frângă crucificarea vreunui fiu eroic şi nici nu avea să îi înspineze vreodată inima cuiul înfipt cu bătăi largi de ciocan printre metatarsienele bărbatului ce va fi purces din pântecul ei. Nici măcar hrană leilor, ca demn apostol al rudei sale celeste, nu risca vreodată să îl ştie, fiindcă fiul ei, fiul unui barbat şi al ei, se odihnea fără ca vreo oră să-l aştepte în burta celei ce nu avea nicicând să-l nască.

O vreme, foarte îndepărtată acum, ea aşteptase ca pruncul să crească şi să meargă pe calea lăsată lor tuturor de mai departe decât orice amintire. Pe urmă, odată cu întârzierile oricărui soroc imaginat, babele îi preziseseră naşterea unui copil mort; în cele din urmă, nimic întâmplându-se, îi preziseseră şi ei moartea, ba, chiar încercaseră s-o convingă să lepede.

Dar cum sa se supună ea acestui blestemat meşteşug când îl simţea viu şi cald în învelişul său de apă? Se zbătu deci dintre mâinile lor binevoitoare şi, nu mult după aceea, îi părăsi pe-ai săi, precum şi pe frumosul său bărbat înspăimantat cu mult mai mult ca bănuitorul Iosif.

Mai aşteptă un timp să lepede puroiul de care-i vorbiseră bătrânele, pe urmă să o părăsească demonul. În cele din urmă înţelese doar că acel viu pe care-l simţea cu ea întotdeauna trebuia să-i rămână crescând şi uscându-se pe rând printre măruntaiele sale ca mângâiere vie a bărbatului ce-a fost şi privire duioasă a celui ce nu a venit.

Mai uscat decat sulul de papirus pe care se învăţase în ultimii ani să însemneze, şi mai arzător decât noaptea nunţii, fiul ei se ascundea mulţumindu-se să fie. Căci dacă iubirea atotputernică şi iertătoare doar din câteva doctrine s-a întâmplat să se ridice, celelalte, care au întrevăzut zeul cu doua feţe, poate au dat dovadă de ceva mai multă înţelepciune în intuirea antonimiilor ca infinit.

Şi astfel Miriam acum era, sau ar fi putut să fie, a doua faţă, vulgar parodiată într-o apocalipsă simplistă, oricând previzibilă, fiindcă nu curva universală îi face în vreun fel pereche fecioarei, ci mai bătrana ei soră, credincioasă ca şi fecioara şi ca femeile de rând, credincioasă dumnezeului ca şi bărbatului ei, însărcinată de aceştia să nască prunc, dar fără putinţa de a arata feţei soarelui vreodată acest fiu viu şi totusi veşnic uscat întru adâncurile mamei sale.

Cu toată lipsa ei de reacţie, Miriam se vede totuşi că a avut ceva de făcut după primirea veştii fiindcă multă vreme nimeni nu a mai văzut-o rătăcind pe nisipul alb unde, din când în când, i se mai aduceau de-ale gurii, iar mai târziu, când acei câţiva care mai ştiau totuşi despre existenţa ei, într-o vreme în care cultul mamei şi al fiului se afla în plină ascensiune, veniră să o caute în speranţa de a afla alte poveşti pilduitoare despre viaţa şi tinereţea virginei, găsiră ţărmul zidit şi nici o intrare în malul pe care şi-l aminteau.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s